In zilele de astazi, ne “lovim” des de reclame la televizoare, monitoare sau camere video high-definition in care se vorbeste despre rezolutie. Despre aceasta caracteristica importanta exista multe informatii disponibile – iata ce trebuie sa stii despre ea si, mai ales, cum functioneaza.

 

Ce inseamna toate acele numere?

 

Pentru inceput, putina istorie: atunci cand a fost inventat televizorul cu tub catodic, el functiona “aruncand” electroni pe ecran, linie cu linie. Electronii se miscau de la stanga la dreapta pe o singura linie, apoi cadeau in josul imaginii pentru a da culoare liniei de sub ei. Numarul de elemente al imaginii, sau pixelii, pe care aceste televizoare le puteau afisa era reprezentat de numarul de elemente de pe o linie, inmultit cu numarul de linii de pe ecran.

 

Folosim aceasta metoda si astazi, astfel ca atunci cand vezi o rezolutie de 1920×1080, acest lucru inseamna ca monitorul este capabil sa afiseze 1,920 de pixeli pe linie x 1,080 de linii – sau, in cazul unei camera, este capacitatea de a capta imagini cu aceeasi cantitate de informatie. Cu cat aceste numere sunt mai mari, cu atat este mai mare numarul de pixeli pe care il va avea fiecare imagine, adica claritate si detalii mult mai bune. Iar daca ai prins vremurile in care s-a facut trecerea de la televizoarele clasice cu tub la cele HD, stii exact ce diferenta mare face o rezolutie inalta.  

 

Monitoare versus Camere

 

Exista cateva metode de a calcula sau masura o rezolutie, atunci cand vorbim de produse electronice. Una dintre aceste metode presupune listarea rezolutiei reale in intregime (exemplu: 1920×1080), lucru comun atunci cand vorbim de rezolutia unui monitor de calculator, a ecranului unei tablete sau a unui smartphone.

 

Atunci cand vorbim despre televizoarele high-difinition (care sunt, in esenta, niste monitoare mari de calculator), aceste numerele sunt de obicei abreviate la numarul de linii orizontale. Astfel, o rezolutie 1920×1080 a unui televizor va fi notata cu Full HD 1080p. Unul din cele mai noi standarde pentru televizoare, cunoascut sub denumirea de 4K, inverseaza acest mod de stabilire a rezolutiei: un televizor 4K are, de fapt, o rezolutie de 4096×2160.

 

Totusi, camerele de supraveghere sau cele foto digitale nu folosesc aceleasi conventii atunci cand se face reclama caracteristicilor lor, chiar daca functioneaza in acelasi mod. In locul unei rezolutii clasice, veti vedea mai degraba un numar total aproximativ de pixeli, de obicei exprimat in milioane de pixeli (de aici denumirea de “megapixeli”) In cazul de mai sus, o camera capabila sa inregistreze imagini cu o rezolutie 2160×1440, va genera imagini cu aproximativ 3 milioane de pixeli fiecare (sau aproximativ 3 megapixeli). In zilele de azi, nu e ceva neobisnuit sa vezi camere foto digitale, mai ales cele folosite de fotografi profesionisti, care au 24 megapixeli sau chiar mai mult. Aceasta caracteristica furnizeaza imagini extrem de clare si precise, dar presupune si capacitate mare de stocare. O imagine cu 24 de milioane de pixeli va ocupa cu mult mai mult spatiu decat o imagine de 3 milioane de megapixeli.